Am povestit deja un pic despre dragostea și fascinația mea pentru Cella Serghi. Unul din romanele care m-au dus iremediabil către Cella a fost Pânza de Păianjen, pe care l-am citit deja de vreo șase ori. Pentru aceia dintre voi care nu au ajuns încă la el, o să încerc să mă feresc de prea multe spoilers (dar promiteți că-l citiți, da?). Mă rezum doar la unul dintre citatele mele preferate, pe care îl și folosesc, un pic altfel decât e pus în carte ce-i drept, în viața de zi cu zi.
Long story short…la un moment dat, eroina principala, Diana, stă de vorbă cu prietena ei cea mai bună, în timp ce face încălzirea pentru ora de gimnastică. Cele două ajung cu discuția la un subiect extrem dureros pentru ea, moment în care Diana, aparent fără motiv, își arcuiește spatele și face puntea. După câteva secunde, revine în picioare și îi spune Ilincăi, calm și senin: “Când vezi că nu merge, fă puntea”.Am câteva prietene care știu cartea, știu scena, înțeleg sensul din spate. Cu ele, uneori, când exista o neînțelegere la mijloc și mi se părea că deveneam reactive, ne ambalam, discuția escalada, nervii se întindeau un pic, aveam momente în care mă opream și le rugam: “Hai să facem puntea, vreți?”. Erau momentele mele de maximă înțelepciune, știu acum. Azi îmi doresc să le fi avut mai des :))Asta e unul dintre podurile mișto pe care fiecare le putem construi, oricând avem o conversație care nu pare că duce undeva, comunicarea scârțâie, la noi sau la ceilalți. Un time-out, o pauză, declarăm remiză și reluăm când ne revin creierii la claritate. Gândiți-vă acum câte poduri frumoase putem să construim pentru noi, în absolut fiecare zi. Și chiar o facem, uneori fără să ne dăm seama!
Când vezi că nu merge, fă puntea…
Când vezi că nu merge în trafic, când te enervează vreun Gigel, când rămâi blocat, când este foarte aglomerat iar tu te grăbeșți, oricare ar fi problema, sunt sigură că ai făcut uneori puntea spre mai bine, spre ceva ce iubești. Fie ți-ai dat time-out, ai dat volumul mai tare la melodia aia care-ți place și ai început să cânți, sau ai respirat adânc de vreo zece ori ca să nu-ți scape și ție vreo înjurătură și să te dai jos la prost, sau ai tras pe dreapta să-ți aduni un pic gândurile, sau ai sunat pe cineva care ți-e drag și ai transformat timpul pierdut în timp de calitate.
Când vezi că nu merge la job, fă puntea. Zâmbește-i fără motiv unui coleg cu care te înțelegi bine. Și ce dacă o să i se pară că te-ai țăcănit din senin?! Spune două vorbe bune șefului care te-a enervat ceva mai devreme. Poți chiar să faci un pivot în discuție, cu o glumă, să mai detensionezi atmosfera. Poți să te duci să-ți faci o cafea sau un ceai ca să-ți miști un pic energia prin corp. Poți să iei o pauză și să ieși până afară să faci câțiva pași, sau să bagi un sprint dacă e chiar grav.
Poți să începi să-ți cauți un alt job, un nou proiect care te încântă :)). Crede-mă, poți, nu rămâi fără vreo statuie! Poți să ajuți un client sau un colaborator drăguț, cu ceva de care are mare nevoie, știind că asta îți dă o stare bună. Poți să intrii pe un site și să donezi 2 euro pentru păduri sau animăluțe sau un copilaș care are nevoie. Sau 20, sau 200, sau oricâți euro și lei…Absolut orice aprinde în tine flăcărica aia de bunătate și compasiune. Iar după, când te uiți în spate, vezi că a mai apărut un pod de piatră, mai frumos decât cel luat de ape.
Când vezi că nu merge în relație, orice relație, fă puntea. Poți să îți iei o zi numai pentru tine, în care să te răsfeți, să pleci la mare sau la munte, să ieși cu prietenii, să faci un bine cuiva, să îngrijeșți grădina sau plantele din casă, să te joci cu animăluțul de companie. Sau poți să te așezi la o masă cu omul, să pui deoparte măștile și fricile, să-ți dai voie să fii vulnerabil și să faci podul sincerității. Să-i spui ce-i cu tine, să-i spui ce-ți dorești, să-i arăți că-i porți în continuare grijă și respect, indiferent ce nu merge. You just show up. În orice relație, de orice natură, podul din și către iubire cred că iese, mai tot timpul, cel mai grandios din toate. E garantată treaba. Accept eu retur la punte dacă mă înșel.
Când vezi că nu merge cu tine însuți, fă puntea. Vorbește-ți ție cum i-ai vorbi unui prieten care trece prin exact aceeași stare din exact aceleași motive. Dă-ți voie să plângi, dă-ți spațiu să te descarci, comandă ceva bun de mâncare, fă o plimbare pe un traseu preferat, mergi la cofetărie sau la cafeneaua preferată, mergi să-ți vezi părinții sau prietenii, sau orice om drag. Fii îngăduitor și înțelegător cu tine, fă-ți un MOFT, cumpără-ți ceva drăguț, citește dacă îți place să citești, pune muzică dacă îți place muzica, ieși să dansezi dacă iubești dansul, mergi la sală dacă te țin încheieturile. Fă puntea spre orice formă de iubire și respect de sine pe care o cunoști. Sau fă puntea la propriu, ca Diana, întinde-ți oasele și mușchii un pic :)) Și uite încă un pod.
Când vezi că nu merge, orice, fă puntea spre un pic mai bine. Iar de acolo spre și mai bine. Apoi spre foarte bine, spre cel mai bine pentru tine. Când podurile construite de noi stau ferm în picioare și au arhitectură frumoasă, rezistă la furtuni și viituri, abia atunci avem material de construcție să donăm și pentru podurile altora. Facem punți trainice și către oamenii importanți pentru noi, unele din ce în ce mai rezistente.
În schimb, când noi nu ne-am făcut punți să trecem peste frici, întâmplări neplăcute, vorbe urâte, suferință, ranchiuni, vom lăsa în urma și în jurul nostru exact aceleași lucruri. Și nu ar fi păcat de capul și inimile tuturor să se întâmple așa?!
Fiți bine, faceți bine,
Mia