Cum am ajuns sa decorez nunți pe o insulă, după ce am căutat pe Google “atelier de flori în Mallorca”.
Acum 10 ani ajungeam în Cluj să învăț despre flori, cu Ioana Molnar. care a fondat și dezvoltat, împreună cu soțul ei Gabi, lanțul de florării și depozite Magnolia.
Sa ne intelegem: eram in ultimul an de facultate, satula sa lucrez in vanzari, asa ca m-am apucat sa aplic random la joburi legate de toate activitatile care imi placeau. Asa am ajuns sa aplic la posturi de librar si bibliotecar (iubesc cartile), un post la un studio muzical (iubesc muzica), posturi de animatoare (iubesc dansul), si un post de florist (ca imi placeau florile desi nu stiam nici cum le cheama). Cand m-au chemat la interviu cei de la Magnolia, mi-a fost asa rusine de maratonul meu de aplicatii la joburi pentru care aveam zero experienta, ca nici n-am vrut sa ma duc.
Ma si vedeam stand acolo si explicand ca eu doar la trandafiri stiu cum le spune. Pana la urma am mers, din simplul principiu “ce altceva decat sa ma super fac de ras pot sa patesc?”. Ghici ce? Dupa ce mi-au spus ca au in plan sa se extinda si sa deschida o florarie Magnolia in Bucuresti, m-au cooptat in echipa pentru experienta mea…in vanzari! Ce ce sa vezi, cine s-ar fi gandit, dar o florarie este tot un magazin (eu clar n-am gandit-o asa).
Urma, deci, sa plec cateva saptamani si sa invat teoria si practica la floraria Magnolia din centrul Clujului. Lucru pe care l-am si facut, impreuna cu 3 alte fete, si din care a rezultat una dintre cele mai frumoase si deschizatoare de drumuri experiente din viata mea de pana azi. Practic ziua ma chinuiam sa fac un buchet in spirala din 5-7 garoafe.
Povestind acum, rad de cum imi venea sa plang atunci. Iar noaptea stateam si invatam denumirile florilor si reguli de ingrijire si hidratare din cateva carti primite de la Ioana Molnar, la acel moment unul dintre extrem de putinii floristi care invatasera la Institutul Boerma din Olanda. Dormeam toate patru intr-o garsoniera si nu cred ca voi uita vreodata patutul meu care arata ca un cuib, “creat” de mine din doua fotolii lipite.
A fost superb la Cluj si a fost incredibil de greu cand s-a deschis floraria Magnolia de pe Buzesti, unde nu intra aproape nimeni, unde lucram cate 16 ore pe zi si ajungeam sa aruncam mare parte din buchetele si aranjamentele pe care le faceam, unde ne luau emotiile de fiecare data cand venea un client, unde nu aveam timp nici sa mancam un sandvis toata ziua.
In acele cateva luni am invatat rapid ca a fi florist inseamna foarte multa munca fizica, mii de fire de flori si verdeata de curatat, nesfarsite lazi cu apa de umplut si carat, intrat de la 35-40 de grade la 15 grade in camera frigorifica de foarte multe ori pe zi, raceala pe timpul verii, picioare ude, maini julite, degete intepate de sute de spini de la trandafiri, maturat si spalat podele ca o veritabila Cenusareasa. Practic toata treaba murdara despre care nu vorbeste nimeni in meseria asta, si care nu se vede in rezultatul final. Partea si mai trista era ca noi nici nu ajungeam de multe ori sa vedem rezultatul final, fericirea clientului, pentru ca baietii de la livrari se ocupau cu asta.
Deruland un pic filmul, am trecut printr-un an de pauza, apoi o incercare la Iris care m-a facut sa nu mai vreau sa aud de florarii, apoi am inceput sa lucrez singura, acasa, in timpul liber, si sa ma joc cu florile pentru prieteni si familie, pana au aparut primele evenimente.
Cand am inceput ceea ce astazi se scrie Moft, aveam o foarfeca de gradina care nici nu taia bine, niste cuttere care se folosesc in constructii, cateva panglici, si un colt de masa. Aveam zero contacte, zero bani. Ba chiar jobul meu de la acea vreme era part time si extrem de prost platit. Castigam mai putin decat in timpul facultatii, deci nici buget “de investitii” nu aveam.
Ce vreau sa subliniez aici este ceva ce-a devenit cliseu, pentru ca orice antreprenor o spune si orice om la inceput de drum nu o crede: atunci cand iubesti ceva sau pe cineva exista doar “Totul este posibil. Poti orice. Se poate si asta, si asta, da, chiar si visul asta care pare de neatins!”. Atunci cand stai in frica exista doar “E imposibil. E prea greu. N-o sa-mi iasa niciodata. E complicat. Nu-s destul de buna.” Si nu intelegeti gresit, iubirea nu exclude frica, ba chiar uneori o intareste. Dar prima castiga mai mereu teren si cand iubesti ceva mai presus de rezultat, cam dai cu fricile de toti peretii.
Prin 2016 deja aveam la activ multe evenimente, multe greseli, multe lectii invatate, multe ore in care am lucrat pe gratis, ba chiar mai mergeam si la nunti si lasam si bani, pe langa nopti nedormite si multa munca. Aveam deja un portofoliu, aveam deja firma, ma ocupam si cu organizare si aveam si o parte de recuzita pe care o inchiriam. Dar fusese un an complicat, cu multe schimbari, pe toate planurile, iar pe la final ma batea gandul sa plec in Palma de Mallorca daca voi reusi sa gasesc acolo un job de florist. Scurtez povestea si pun partea cea mai suculenta din ea – cum am ajuns acolo.
Am scris frumos pe Google, intr-o seara, “Flower studio Mallorca island” si mi-au aparut cateva optiuni. M-am oprit la a doua, am cautat apoi atelierul pe Facebook si m-am uitat la poze. M-am regasit in stil si mi se pareau extrem de misto locatiile, asa ca am scris un mail. M-am prezentat frumos, am trimis un link catre portofoliul meu si le-am zis ca as vrea sa lucrez in echipa lor daca au vreodata nevoie.
N-o sa uit niciodata raspunsul care suna cam asa “Mia, ma bucur tare mult ca mi-ai scris. Eu tocmai am preluat afacerea de la fosta mea asociata si va fi primul sezon in care ma ocup de toate nuntile. Chiar acum scriam anuntul prin care intrebam pe Facebook daca stie cineva un florist care sa vina sa conduca echipa vara asta.” Pe scurt, in vreo 2-3 luni eram pe insula si decoram nunti cu bugete de zeci de mii de euro in locatii exclusiviste, in cele mai frumoase hoteluri si restaurante pe care le-am vazut vreodata, pentru miri din toata lumea.
A fost o alta perioada care mi-a schimbat extrem de mult perceptia asupra acestei meserii, am intalnit profesionisti desavarsiti dar si oameni care habar nu aveau ce faceau. Am vazut ca seriozitatea si respectul fata de client exista sau nu sunt in aceeasi masura ca si in Romania, indiferent de bugetul evenimentului. Tine doar de individ, de cum esti construit, de ce anume este valoros pentru tine: sa vina banul indiferent ce livrezi sau sa oferi frumusete, calitate, sa tii real la rezultatul final, sa tii real la experienta mirilor in ziua aia fericita pentru ei.
A fost superb, provocator, extrem de cald, extrem de greu uneori, am invatat si ce inseamna sa fii strain, si ce inseamna sa fii departe de casa, si ce inseamna sa iti depasesti limitele fizice sau emotionale.
Totul a pornit de la un search pe Google si un email. N-am crezut niciodata ca va functiona asa, dar am mers pe aceeasi regula de aur “ce altceva decat sa ma super fac de ras pot sa patesc?”. Si oricum, a ma face de ras deja nu mai cantarea asa greu ca la inceputuri.
Dupa ce m-am intors in tara am continuat cu joburi full time si Moft in paralel. Multi oameni m-au intrebat de-a lungul timpului de ce nu fac din atelier un business mare, sa lucrez numai la asta, sa imi fie singura sursa de venit. Raspunsul a fost mereu acelasi: nu vreau sa pierd ce iubesc. Am vazut ce inseamna sa fie florile singura sursa de venit. Inseamna, pentru 90% din cei cu afaceri in domeniu, sa le privesti ca pe o materie prima si atat.
Devii atat de concentrat pe partea de business incat nu mai poti, fizic, psihic, emotional, sa iti pastrezi spatiu pentru pasiune, creatie, inspiratie, libertate. Totodata, intr-o piata atat de instabila ca cea din Romania, inseamna sa faci compromisuri doar ca sa ai clienti. Iar mie toate astea nu mi se par riscuri rezonabile de asumat. Aplaud mereu oamenii care ajung sa aiba succes in domeniu, ii sustin si admir pe cei care o fac etic si decent, dar eu vreau sa ma si bucur. Asta-i Moftul meu.
Daca derulam iar filmul si ajungem in prezent, sunt “Mia cu florile” dupa zeci de evenimente, sute de comenzi, colaborari cu mai multe ateliere si floristi, printre care Carmen Ionita, Purple Flowers, Floria, LB Events, fetele mele dragi de la Majadore si Florile Cezarei si multi multi altii.
Sunt “Mia de la Moft“ dupa ultimii doi ani de pandemie, dupa ce am schimbat, ajustat, pierdut, castigat, plans, ras victorioasa, stat nedormita, cautat claritate, rumegat idei si planuri.
Azi Moftul are 10 ani in care am aflat ce este pentru mine si ce nu este. Si-am aflat cine sunt prin el si cine nu. Moft este si va ramane dragoste pentru flori, natura si pentru oameni frumosi, dorinta de a smulge zambetul acela candid si sincer al unei iubite careia i se face o surprinza sau lacrima plecata din fericire pe obrazul unei mame care primeste flori de la fiul sau dus demult in alta tara.
Moft este si va ramane bagheta mea magica cu care compun flori si scriu povesti frumoase, neaparat cu atentie, profesionalism, un pic de simtul umorului, munca multa, joaca si mai multa.